Posibile semne de viață în norii planetei Venus: Noi dovezi prezentate de cercetători

Acum patru ani, descoperirea neașteptată a unui gaz în norii planetei Venus, fosfina, care pe Pământ indică prezența vieții, a stârnit controverse. Observațiile ulterioare nu au reușit să confirme descoperirile inițiale, provocând scepticism în comunitatea științifică.

Pe 17 iulie, aceeași echipă de cercetători care a făcut descoperirea inițială a prezentat noi observații în cadrul unei reuniuni a Royal Astronomical Society la Hull, Anglia. Aceste observații vor sta la baza unuia sau mai multor studii științifice, iar munca deja a început.

Cercetătorii susțin că noile date conțin dovezi și mai puternice privind prezența fosfinei în norii planetei Venus. Planeta, considerată uneori „geamănul rău al Pământului”, are temperaturi la suprafață suficient de ridicate pentru a topi plumbul și nori formați din acid sulfuric coroziv.

Echipa a beneficiat de un nou receptor instalat pe unul dintre instrumentele folosite pentru observații, telescopul James Clerk Maxwell din Hawaii, ceea ce a crescut încrederea în descoperirile lor. Dave Clements, lector în astrofizică la Imperial College London, a explicat că noile observații au adus de 140 de ori mai multe date decât detectarea inițială.

„Am avut trei campanii de observație și doar într-una dintre ele am obținut de 140 de ori mai multe date decât în detectarea inițială”, a spus el.

„Și ceea ce avem până acum indică faptul că avem din nou detectări de fosfină”.

Un alt grup de cercetători, din care face parte și Clements, a prezentat dovezi pentru prezența unui alt gaz, amoniacul. Acest gaz ar putea avea o semnificație chiar mai mare decât descoperirea fosfinei, deoarece sugerează motive biologice mai clare pentru prezența sa.

Pe Pământ, fosfina este un gaz toxic produs de materia organică în descompunere sau de bacterii, în timp ce amoniacul este produs de asemenea de bacterii în urma descompunerii resturilor vegetale și animale.

Controverse și dovezi suplimentare

Fosfina a fost descoperită și în atmosfera lui Saturn, ceea ce nu este surprinzător, dat fiind că Saturn este un gigant gazos. Însă găsirea acestor gaze pe o planetă stâncoasă precum Venus este neașteptată, deoarece atmosfera sa dominată de oxigen ar trebui să împiedice prezența acestor compuși.

Observațiile anterioare au sugerat că fosfina detectată inițial ar putea fi de fapt dioxid de sulf. Datele de la alte instrumente nu au reușit să reproducă detectările de fosfină. Însă Clements susține că noile date, obținute de la Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), exclud posibilitatea contaminării cu dioxid de sulf și explică lipsa fosfinei în alte observații prin momentul zilei în care au fost făcute.

„Se pare că toate observațiile noastre care au detectat fosfină au fost realizate în timp ce atmosfera lui Venus trecea de la noapte la zi”, a explicat Clements, „iar toate observațiile care nu au găsit fosfină au fost făcute în timp ce atmosfera se muta de la zi la noapte.”

Echipa lui Clements a reanalizat și date vechi de la sonda Pioneer Venus Large Probe, care a intrat în atmosfera planetei în 1978, găsind urme de fosfină la niveluri similare cu cele detectate recent.

Implicațiile descoperirii de amoniac

Descoperirea amoniacului ar fi chiar mai surprinzătoare. Amoniacul ar putea neutraliza acidul sulfuric din norii lui Venus, reducând aciditatea la un nivel compatibil cu viața bacteriană extremofilă.

„Partea interesantă este că dacă există viață microbiană care produce amoniac, ar putea fi un mod inteligent de a-și regla propriul mediu”, a spus Jane Greaves, profesor de astronomie la Universitatea Cardiff, în cadrul discuțiilor de la Royal Astronomical Society.

Chiar și prezența fosfinei și amoniacului nu ar fi dovada definitivă a vieții microbiene pe Venus, având în vedere multitudinea de procese necunoscute care ar putea avea loc pe această planetă. Observații mai detaliate vor fi necesare, iar misiunile viitoare către Venus, cum ar fi DAVINCI, orbiterul și sonda atmosferică planificate de NASA pentru lansare în anii 2030, ar putea oferi răspunsuri.

Descoperirile recente sunt intrigante, dar necesită o investigație științifică atentă și minuțioasă pentru a înțelege pe deplin chimia atmosferică a planetei Venus și potențialul său de a găzdui viață.